Cetatea Capidava Așezată la răscrucea a două drumuri dintre care unul unea Marea Nordului cu Marea Neagră, străbătând Europa centrală, iar celălalt porturile Mediteranei orientale cu ale stepelor pontice, istoria i-a hărăzit Dobrogei de-a lungul veacurilor o soartă zbuciumată. Rând pe rând s-au perindat mai multe armate: ale perșilor, apoi cele romane, iar mai târziu – invaziile popoarelor migratoare au fost urmate de stăpânirea musulmană, Dobrogea devenind între timp drumul de invazie al armatelor din stepele Rusiei spre Balcani și Constantinopol. Dobrogea a fost un teritoriu locuit din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice au evidențiat existența obiectelor din neolitic din cultura Gumelnița și dezvoltarea în neolitic a culturii Hamangia (cunoscută în special datorită statuii numită „Gânditorul de la Hamangia”), potrivit celor de la historia.ro. Acum, dacă tot vara își intră în drepturi și temperaturile din termometre vor urca considerabil vă propunem să mergeți în vizită la cele mai frumoase cetățile din Dobrogea. .
1. Cetatea Capidava
Cetatea Capidava sau Cetatea de la cotitură – în locul unde Dunărea face
un larg cot (de unde și numele), geții au ridicat în urmă cu mai bine de două
milenii o cetate pe care au numit-o Capidava. Ulterior, având în vedere
importanța sa strategică, romanii au construit un castru puternic și un port,
pe vremea împăratului Traian, pentru a consolida și controla vadul Dunării din
acea zonă din Scitia Minor, înaintea invaziei Daciei. Fortificația militară
care adăpostea un oraș-port înfloritor, a dăinuit neîntrerupt aproape jumătate
de mileniu, până în veacul al VI-lea, când în urma distrugerilor provocate de
migratori cutriguri (anul 559) a fost în cele din urmă abandonată. Ulterior, îm
veacul al X-lea, Imperiul Bizantin a preluat conducerea orașului și a încercat
o revigorare a comerțului, însă totul a fost de scurtă durată, fiind iar
abandonată după o cucerire distrugătoare a pecenegilor, în anul 1036.
O legendă locală spune că, în dreptul pantei dinspre Topalu, se pot
vedea mai ales în verile secetoase, dacă nu ești atent te poti izbi cu barca în
stânci ce ies din apă ca niște colți, acestea fiind de fapt ultimele mărturii
ale unui mare pod de piatră peste Dunăre.
Cetatea Histria
· Cetatea Histria
Cetatea Histria – cea mai cunoscută poate dintre toate, s-a crezut mult
timp că este prima așezare atestată documentar pe teritoriul României, dar veți
vedea că mulți s-au înșelat în această privință. A fost întemeiată de
coloniștii greci din Milet, la jumătatea secolului al VII-lea î.Hr (istoricul
Eusebiu din Cezareea notează anul 657), iar sub conducerea acestora cetatea s-a
dezvoltat neîntrerupt pentru peste un mileniu. Istoria orașului, despre care
Strabon scria că se află „la o depărtare de 500 de stadii de gura sacră a
Istrului”, a fost tulbure, fiind atacată, distrusă și reconstruită de multe
ori, până când, spre sfârșitul primului secol al erei creștine, romanii au
luat-o în stăpânire iar cetatea a prosperat din nou.
Cetatea cuprindea mai multe bazilici, temple şi nelipsitele băi romane.
În prezent, singurii locuitori care se mai bucură de aceste vestigii istorice
sunt şopârlele, şerpii de apă, broaştele ţestoase şi popândăii. Înainte de a vă
îndrepta spre ieşire nu trebuie să rataţi cartierul Domus şi curtea cu coloane.
Cetatea Enisala
· Cetatea Enisala
Cetatea Enisala – este una dintre cele mai frumoase cetăți din România,
găsindu-se la 7 km de orașul Babadag, jud. Tulcea. Cetatea Enisala (cunoscută
şi sub denumirea de „Heraclia“ sau „Heracleea“) a fost construită de puterea
imperială bizantină şi de cea comercială genoveză la sfârşitul secolului al
XIII-lea şi la începutul secolului al XIV-lea, după care a fost inclusă în
sistemul defensiv al Ţării Românesti.
Cetatea Argamum
Zidurile de incintă, turnurile și bastioanele cetății, parțial
conservate și restaurate, se păstrează în cea mai mare parte pe o înălțime de 5
– 10 m. Atrage atenția, ca element arhitectonic deosebit, bastionul porții
principale, de origine orientală, cu arcadă dublă, întâlnită frecvent în evul
mediu și utilizată de constructorii bizantini la diverse edificii din Peninsula
Balcanică, dar și în Țările Române la Cetatea Neamțului, biserica Sf. Nicolae
Domnesc de la Curtea de Argeș și la bisericile moldovenești ctitorite de Ștefan
cel Mare.
Cetatea Argamum
Cetatea Argamum – este numele latin dat cetății situate în locul numit
Capul Doloșman, în județul Tulcea, în apropierea comunei Jurilovca. Situl
arheologic, denumit în limba greacă antică Orgamè și în sursele bizantine
Argamon, a fost localizat pentru prima dată de marele istoric Vasile Pârvan în
anul 1916. Argamon este cea mai veche așezare de pe teritoriul românesc,
întemeiată de coloniști greci veniți din Asia Mică, către mijlocul sec. VII
î.Hr. și atestată într-un izvor antic de Hecateu din Milet, datând de la
începutul secolului al VI-lea î.Hr. În secolul I d.Hr., cetatea a intrat sub
stăpânirea romană, denumită de atunci încolo Argamum și fiind un port de escală
al navigatorilor pe ruta Bizanț-Tyras. Timp de cinci veacuri, cetatea a
continuat să prospere și să se dezvolte. Existența ei a încetat în sec. V
d.Hr., atunci când valurile invadatorilor goți, huni și avari au ajuns în
Dobrogea și totodată, golful Argamom a devenit impracticabil navigației
maritime.
Cetatea Carsium
· Cetatea Carsium
Cetatea #Carsium – castrul roman de la Hârșova s-a construit, probabil,
peste o fortificaţie getică, încă din a doua jumătate a secolului I d.Hr. La
începutul secolului al II-lea d.Hr., în timpul războaielor dacice, în anul 103,
împăratul Traian întăreşte fortificaţia cu ziduri din piatră.
Una dintre cele mai interesante legende locale privind cetatea și orașul
Hârșova ne vine de la unul dintre cei mai mari cronicari turci, Evlya Celebi,
care a venit de două ori pe plaiuri dobrogene în sec 17. Se spune că pe vremea
când otomanii purtau războaie cu Mircea cel Bătrân şi urmaşii săi în Dobrogea,
o armată a unui sultan a ajuns şi lângă marele oraş de pe Dunăre (nu precizează
ce sultan). Turcii încep să asedieze fortăreaţa de pe uscat, fiind conștienți
că un asalt dinspre Dunăre era sortit eșecului. Românii, mult mai puțini la
număr și realizând că vor pierde într-un final, joacă totul pe o singură carte.
Într-o noapte, asediaţii își pun blănuri de urs pe ei şi atacă prin surprindere
tabăra otomană. Legenda spune că sultanul speriat a strigat: „Odovan hîrş
gelyor”, care se traduce ca “vine ursul în câmpie”.
Cetatea Trompaeum Traiani
· Cetatea Tropaeum
Traiani
Monumentul și cetatea Tropaeum Traiani de la Adamclisi – Se spune că
după stabilirea capitalei Imperiului Otoman la Constantinopol, un general turc
ajunge în Sciția Mică, în Dobrogea, unde preia sub comandă rămășițele unei
cetăți bizantine și menționează pentru pentru prima dată prezența unui monument
deosebit.
Cea mai cunoscută ipoteză privind originea monumentului de la Adamclisi
este că ar fi fost construit în 109 d.Hr. la ordinul împăratului Traian, pentru
a sărbători victoriile sale asupra dacilor. Încorporarea în monument a
detaliilor artizanale locale a dat naștere și altor ipoteze însă: unii istorici
au spus că ar fi foat construit pe vremea lui Octavian Augustus, deoarece
detaliile de pe monument nu au nimic în comun cu epoca lui Traian; alții sunt
de părere că realizarea acestui monument s-a întâmplat în timpul lui Constantin
cel Mare (306-337), cel care a refăcut fortificaţiile de la Tropaeum Traiani; o
altă interpretare a originii monumentului, dată de istorici, spune că ar putea
fi mai degrabă o confiscare a unui monument mai vechi, al localnicilor geţi, în
interesul triumfalist şi comemorativ al Romei imperiale, specific împăratului
Traian.
· Cetatea Troesmis
Cetatea Troesmis – una din cetățile principale ale geților, aceasta se
află situată pe malul brațului Măcin al Dunării, în dreptul localității
Turcoaia, jud. Tulcea. În preajma anului 100 d.Hr., Dobrogea este ocupată de
trupele romane și Troesmis ajunge un important centru militar strategic roman,
cea mai veche mențiune a sa fiind in “Ponticele” poetului Ovidius. Acesta
menționează că Troesmis era o cetățuie străveche (Vetus arx) pe care Pomponius
Flaccus a cucerit-o de la geți şi a dat-o regelui Rhescuporis al tracilor (anul
12 d.Hr.).
Din păcate, nu a fost scoasă de sub pământ decât într-o mică proporție,
dar peisajele îți taie răsuflarea. Din păcate, cetatea a fost și ținta
predilectă a jefuitorilor și căutătorilor de comori, în presa recentă
scriindu-se despre furtul plăcilor de bronz de peste 100 de kg fiecare, pe care
erau scrise legile cetății.
· Cetatea Vicina
Pe insula Păcuiul lui Soare, în apropiere de comuna Ostrov, se află
ruinele cetății Vicina, numită și “Cetatea scufundată”, al doilea sit ca mărime
din țară, după Sarmizegetusa. Cetatea este una bizantină, construită între anii
972-976 de trupele împăratului Ioan Tzimiskes, în scopul reinstaurării puterii
bizantine la gurile Dunării de Jos și avea o suprafaţă de cinci hectare. După
moartea împăratului, locul a fost distrus de populaţiile bulgare care s-au
revoltat contra Bizanţului, dar a fost reconstruită în jurul anului 1000, fiind
transformată într-un centru comercial, dar și important centru creștin.
Momentan se mai vede 10-15% din cetate, deși în anii ’50, atunci când a fost
descoperită, era vizibilă în proporție de 25%. Apa roade din ce în ce mai mult,
iar procesul de eroziune a fost accelerat de lucrările care s-au făcut pe
Dunăre.
De-a lungul vremii acolo au fost pescuiți somni imenși, lungi de doi sau
trei metri, ori moruni mustăcioși chiar și mai mari, care ar fi putut, cu
siguranță, să tragă în adâncuri lotca vreunui pescar ghinionist. De asemenea,
este cunoscut că în anii ’70 era locul preferat de regretatul Toma Caragiu care
avea o slăbiciune pentru acest colţ de ţară. Bun prieten cu Petre Diaconu, un
celebru arheolog român, Caragiu aproape că nu lipsea din niciun weekeend de la
malul Dunării, pescuind la Păcuiul lui Soare.
