Timp de 11 ani, între 1979 și 1990, audiențele săptămânale de marți seara de la Palatul Buckingham au fost probabil cele mai rigide din toată domnia Elisabetei a II-a. Margaret Thatcher, prima femeie premier din istoria regatului, și Regina aveau aproape aceeași vârstă (s-au născut la 6 luni distanță), dar veneau din lumi opuse. Thatcher, fiica unui băcan, era o „workaholică” fără umor, obsedată de eficiență, în timp ce Regina, aristocrată prin definiție, aprecia tradiția, umorul sec și ritmul lent al vieții rurale.
Chimia dintre ele a fost, inițial, dezastruoasă. Se spune că Thatcher ura vizitele anuale obligatorii la castelul Balmoral, pe care le considera „purgatoriu”. Nu avea haine de ploaie potrivite, venea în tocuri pe munte și era șocată să vadă Regina spălând vasele cu mâna ei după picnicuri. Premierul stătea mereu pe marginea scaunului, gata de muncă, în timp ce Suverana voia să se relaxeze.
Punctul critic politic a fost atins în 1986. Regina, extrem de atașată de Commonwealth, dorea sancțiuni economice împotriva regimului rasist de Apartheid din Africa de Sud. Thatcher s-a opus vehement, considerând sancțiunile inutile și pe Nelson Mandela un terorist. Pentru prima dată, presa a scurs informația că Regina este „consternată” de lipsa de compasiune socială a premierului, un incident constituțional grav care a zguduit monarhia.
Totuși, relația s-a încheiat cu un respect profund. Când Thatcher a fost forțată să demisioneze în 1990, Regina a simțit că partidul s-a purtat oribil cu ea. I-a oferit imediat Ordinul de Merit, iar la moartea „Doamnei de Fier” în 2013, Suverana a încălcat protocolul regal (care spune că monarhul nu merge la înmormântări politice) și a participat la funeralii. A fost recunoașterea tacită că, deși au fost rareori de acord, ambele și-au dedicat viața salvării Marii Britanii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu