7 aug. 2021

The Tale of Genji - Povestea lui Genji

Romanul Povestea lui Genji a fost scris în Epoca Heian şi este considerat primul roman al lumii iar femeia căreia îi este atribuit era japoneză şi pseudonimul acceptat de Curtea Imperială era Murasaki Shikibu. Murasaki Shikibu era născută într-o familie nobilă și nu şi se cunoaște numele real. 

Romanul lui Murasaki descrie minuţios viaţa de la curte, aristocraţia acelui timp şi moravurile vremii, iar personajul central este prințul Genji. Ivan Morris, un cunoscător al culturii japoneze, nota în cartea sa „Lumea Prinţului strălucitor“ că, în ciuda influenţei budismului, „societatea Heian era în general guvernată mai degrabă de stil decât de principii morale“. Murasaki Shikibu a descris în roman intrigile sociale, căsătoriile din interes, slăbiciunile nobililor, atitudinea linguşitoare din anumite situaţii.

În ce priveşte manuscrisul original, el nu s-a păstrat. „Fragmente de text au supravieţuit într-un pergament ilustrat din secolul al XII-lea, dar ediţiile moderne ale cărţii se bazează pe o compilaţie a secolului al XIII-lea făcută de un poet numit Fujiwara no Teika“.

„Nu se ştie prea multe despre viaţa lui Murasaki“, se arată într-un articol pe newyorker.com.

Se cunoaşte doar că Murasaki Shikibu s-a născut între anii 978 şi 1014, în Heian-Kyō, la acea vreme capitala Japoniei, într-o familie aristocratică ce domina scena politică a Epocii Heian – Clanul Fujiwara. Mare erudit, tatăl ei a avut grijă să primească o educaţie aleasă, cultivîndu-i interesul pentru literatură şi talentul de scriitoare. La douăzeci de ani s-a căsătorit cu un bărbat mult mai în vîrstă, unul dintre prietenii tatălui său cu care a avut o singură fată. La doi ani de la naşterea acesteia, soţul lui Murasaki a murit de holeră. Se crede că moartea soţului ar fi inspirat-o să scrie „Povestea lui Genji“. Ea obişnuia să scrie poezii. Despre Murasaki se mai ştie că a început să citească de la o vârstă fragedă şi că a studiat cărţi despre Japonia şi China, Genji fiind o lucrare densă şi dificil de descifrat“.

După ce lumea a auzit de talentul ei, Murasaki a fost chemată la curte ca să facă parte dintre doamnele  Împărătesei Shōshi. „Trebuia să fie şi un tutore, şi un tovarăş pentru împărăteasa adolescentă“. A acceptat să devină doamnă de onoare a Împărătesei Shōshi, dedicîndu-şi scrisului orice clipă de răgaz. În acea perioadă a ţinut un jurnal intim (Murasaki Shikibu Nikki), în care a povestit întîmplări din viaţa de zi cu zi de la Curte şi a compus poeme waka. Tot în această perioadă a scris  şi „Povestea lui Genji ”(Genji Monogatari), o cronică de o complexitate şi profunzime uluitoare a vieţii – sub toate aspectele ei – la Curtea Imperială în Epoca Heian.


FRAGMENT:
Într‑o seară de iarnă cu zăpadă viscolită, Genji s‑a pornit să cânte la kin, privind cerul posomorât. Yoshikiyo rostea versurile, iar Koremitsu zicea din flaut. De câte ori Genji cânta o bucată cu mai multă simţire, ceilalţi doi se opreau să îşi şteargă lacrimile. Se gândea la concubina împăratului chinez dată pe mâna barbarilor şi chibzuia ce înseamnă să îţi trimiţi singura iubită departe. Genji şi‑o închipuia astfel pe draga lui şi îl treceau fiorii. S‑a apucat să cânte un vers dintr‑un poem chinezesc: „Mă topesc de dorul celor apropiaţi după o noapte îngheţată“. Luna sclipitoare îşi trimitea razele în fiecare colţişor din casa lui nu tocmai încăpătoare, luminând totul. Genji a ieşit pe prispă ca să admire cerul. Luna dalbă se pregătea să îşi ascundă chipul, îndemnându-l să cânte: „Merge tot spre apus“. A adăugat apoi: Pe ce cărări înnorate am să mai pribegesc? Mi‑e ruşine de luna neabătută din drumul ei. Aşa cum i se întâmpla aproape mereu, Genji nu a închis un ochi toată noaptea, iar cântecul fluierarilor în zori i‑a mers drept la inimă. Ciripitul fluierarilor la crăpatul zilei este încurajator pentru aşternutul pustiu. Lumea nu se trezise încă. Genji a repetat poezia de câteva ori. Apoi şi‑a clătit mâinile ca gest de purificare şi a început să‑şi facă rugăciunile. Pe însoţitori îi impresiona prospeţimea lui. Nu mai duceau dorul celor dragi şi nici măcar nu se gândeau să mai dea pe acasă. Ţărmul de la Akashi era destul de aproape. Yoshikiyo şi‑a amintit de fiica fostului guvernator, călugărit de curând, şi s‑a apucat să îi scrie. Fata nu i‑a răspuns. În schimb, a primit un răvaş scurt de la tatăl ei: „Aş avea ceva de vorbit cu dumneavoastră dacă vă puteţi face un strop de timp“.  Tânărul ştia că tatăl fetei nu va încuviinţa cererea lui în căsătorie, aşa că nici măcar nu s‑a mai dus până acolo, ca să nu se facă de ruşine. Ciudatul părinte, îngâmfat şi cam dintr‑o bucată, nu îl voise de ginere nici pe guvernatorul de acum – un bărbat de toată isprava.

Auzind de surghiunul lui Genji la Suma, i‑a spus nevestei :

— Genji Strălucitorul, fiul Concubinei Kiritsubo, a fost exilat la Suma prin poruncă imperială. O fi auzit câte ceva despre fiica noastră, aşa că m‑am gândit să nu scap prilejul şi să i‑o ofer de soţie.

—  Nici vorbă ! a sărit nevasta ca arsă. Am auzit că are sumedenie de neveste de rang înalt şi a mers până acolo încât să o iubească şi pe‑a Împăratului. Crezi că o să se uite la o fată de la ţară ?

Călugărul s‑a înfuriat :
— Ia mai taci din gură ! Am eu socotelile mele. Apucă‑te de pregătiri pentru nuntă. O să îl poftesc pe Genji la Akashi. Nimic nu îl putea face să renunţe la gândurile lui năstruşnice. A şi‑nceput să pregătească şi să înzorzoneze atât casa, cât şi pe fiica lui.

— De ce să ne punem speranţele intr‑un om atât de vestit şi să ni‑l facem ginere dacă a fost exilat? Uşoare nu i‑or fi păcatele. Ar fi bine dacă i‑ar plăcea fata noastră, totuşi stau la îndoială. Cred că tu glumeşti, i‑a spus soţia.

Călugărul s‑a pus pe bombănit :
— Glumesc ? Nici vorbă ! Şi la noi, ca şi în China, când eşti învinuit de ceva, te bagă lumea în seamă şi sari în ochi tuturor. Cine crezi că e Genji ? Mama lui a fost fiica unchiului meu, Azechi Dainagon, o fată deosebită care a răzbit la Curte prin propriile puteri, ajungând favorita împăratului. Gelozia din jur a ucis‑o, însă bine că a rămas Genji pe lume. O femeie trebuie să ţintească sus. Chiar dacă eu am trăit la ţară în ultimii ani, lumea nu uită de unde am plecat şi nu cred că o să se poarte dispreţuitor cu ea.

Fata nu era o frumuseţe, însă era isteaţă şi distinsă, cu nimic mai prejos decât nobilele de la Curte. Îşi cunoştea lungul nasului şi nici prin cap nu‑i trecuse vreodată că ar putea atrage un bărbat de rang înalt, iar cu unul de rând nu se gândea să se mărite. Se hotărâse ca după moartea părinţilor să se călugărească sau să se arunce în mare. Călugărul avea grijă de ea ca de ochii din cap. O trimitea de două ori pe an la Templul Sumiyoshi, ca să îl înduplece pe zeul de acolo să îi scoată în cale soţul potrivit. Noul an a adus zile lungi şi plictisitoare. Cireşii plantaţi după sosirea lui Genji dădeau primele semne de viaţă. Cerul înceţoşat din Suma îi stârnea amintiri peste amintiri şi deseori îl podidea plânsul. După ziua de douăzeci din luna a doua l‑a cuprins dorul de cei pe care îi părăsise cu un an în urmă. Gândurile i‑au fugit la ultimul banchet al florilor de cireş dat de fostul împărat, la frumuseţea prinţului moştenitor de atunci, la felul în care acesta i‑a recitat propriul poem.

A ticluit pe loc altul: Dor îmi e tot timpul de cei de la Palat; a sosit iarăşi ziua să mă‑mpodobesc cu flori de cireş.

Tocmai când murea mai tare de plictiseală, Genji a primit vizita lui Tō‑no‑Chūjō, fiul lui Sadaijin, numit de ceva vreme în Consiliul de Stat. Fiind de rang nobil, tânărul cu fire aleasă se bucura de mare preţuire, dar se săturase şi el de intrigile de la Curte şi, în plus, tare îi mai lipsea Genji. S‑a hotărât să îl viziteze, în ciuda tuturor primejdiilor. Pentru că erau prieteni buni şi nu se văzuseră de mult, au izbucnit amândoi în plâns. Casa în stil chinezesc arăta ca desprinsă dintr‑o pictură : cu gard din împletitură de bambus, trepte de piatră şi stâlpi din lemn negru de pin.” (Copyright: Editura Polirom) 

Video
https://www.youtube.com/watch?time_continue=158&v=HlhMYYw6k0Y

Sursa:
http://adevarul.ro/locale/alexandria/video-povestea-femeii-careia-atribuit-roman-scris-lume-era-japoneza-i-cunoaste-pseudonimul-acceptat-curtea-imperiala-1_5a82a81cdf52022f757d822c/index.html
adev.ro/p44h2t

Kim Won Sim „În Coreea cea mai apreciată calitate a unui om este responsabilitatea”


Kim Won Sim a venit în R. Moldova împreună cu soţul ei, Han Ho Jin, în anul 1993, când a început la noi perioada de tranziţie spre democraţie şi economia de piaţă. 
Cei doi coreeni şi-au dorit să ajute R. Moldova cu ceea ce pot, din simplul raţionament că, susţin ei, ţara lor de baştină a devenit astăzi a 12-a putere economică în lume, fiind de asemenea ajutată de alţii. Sprijinul pe care ni-l oferă ei ţine de educaţia tinerilor - ambii sunt profesori la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. 

- Dna Kim, cum aţi descoperit R. Moldova?
- A fost demult, la începutul anilor `90. Pe atunci tot ce se întâmpla în Europa de Est prezenta pentru noi un mare interes. Am venit mai întâi în România. Privisem un film despre copiii de aici, cu ce probleme grave se confruntau după revoluţia din 1992, când fusese dat jos Ceauşescu. Şi ne-am gândit că trebuie să-i ajutăm. Aici am învăţat limba română, împreună cu soţul meu şi tot aici am aflat despre R. Moldova. Ne-am stabilit apoi la Chişinău, unde am făcut Facultatea de Jurnalism şi Comunicare la Universitatea de Stat din Moldova şi masteratul în Știinţe ale comunicării la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova. M-a atras faptul că istoria celor două ţări româneşti este la fel de dramatică, precum e cea a ţărilor coreene...

- Povestiţi-ne ceva despre ţara dumneavoastră...
- În urma războiului din anii 1950-1953, ţara noastră a fost divizată în Coreea de Sud şi Coreea de Nord. Prima s-a dezvoltat pe baze democratice, a doua a îmbrăţişat doctrina comunistă. Războiul a trecut prin inimile noastre - a despărţit familii, soţii rămânând într-o ţară şi soţiile în alta, a despărţit părinţi de copii şi fraţi de surori. Nici până astăzi nu avem dreptul să mergem la rudele noastre din Coreea de Nord, din cauza regimului de acolo, între noi e cortina de fier...

- Coreea de Sud este astăzi o mare putere economică în lume. Cum aţi reuşit să ajungeţi la acest nivel de dezvoltare?
- Nu a fost uşor. După războiul cu Coreea de Nord, ţara mea a fost complet distrusă, sărăcia şi foametea au ucis sute de mii de oameni. Am beneficiat de sprijinul Occidentului, dar am reuşit să punem în valoare şi întreg potenţialul nostru naţional. Sacrificii enorme au făcut mai ales mamele noastre, care şi-au trimis copiii la studii superioare în Occident, dându-le, uneori, ultima bucăţică de pâine pe care o aveau pe masă...

- Iar acei tineri s-au întors apoi acasă din Occident, deşi ştiau că se întorc într-o ţară săracă...
- S-au întors, pentru că statul coreean i-a aşteptat şi a avut mare grijă ca ei să-şi găsească locul în societate, să se afirme, să-şi pună în valoare cunoştinţele acumulate. Li se repartizau locuri de muncă, existau strategii bine chibzuite pentru încadrarea tinerilor în economie. Ţara a renăscut din ruine şi datorită preşedintelui nostru de atunci, dl Park Chung Hee. Anume el a înţeles şi a convins şi cetăţenii coreeni că vom supravieţui numai dacă vom investi în propria economie. Noi nu am deschis magazine de lux, ci am investit în tehnologii, care astăzi pot concura cu cele japoneze sau americane. Să nu uităm că Coreea de Sud este vecină cu o mare putere economică, Japonia. Dacă nu am fi dezvoltat economia, nu am fi ajuns niciodată competitivi cu ea. Firme ca „Sam Sung” sau „Hyundai” şi LG sunt astăzi o mândrie a coreenilor şi nu cedează cu nimic în faţa unor firme renumite din Japonia. Acum e timpul ca şi noi să ajutăm ţările care trec prin anumite greutăţi economice. Mai ales trebuie să îi ajutăm pe tineri. Guvernul Coreei oferă astăzi o mulţime de burse în acest sens.

- Cu ce vă ocupaţi la ULIM?
- Sunt directorul Departamentului de limbi asiatice şi profesoară de limba coreeană. Tot aici, predă limba coreeană şi soţul meu. Vă spuneam că statul nostru oferă burse studenţilor străini din ţările mai slab dezvoltate, inclusiv la masterat şi doctorat. Chiar recent, o studentă de la ULIM, care a terminat Dreptul, a obţinut o astfel de bursă pentru cinci ani, în care să-şi facă masteratul şi doctorantura. Încă patru studenţi au plecat pentru un an, iar doi pentru patru luni de studii în Coreea de Sud, într-un program de schimb studenţesc. ULIM colaborează cu mai multe universităţi din Coreea de Sud, cum ar fi Universitatea Sung Kyul, Universitatea Gim Cheon şi Universitatea Han Yang etc.

- Cât de curioşi sunt tinerii din Moldova să înveţe o limbă asiatică?
- Anul acesta numai la limba coreeană s-au înscris 21 de tineri pentru specialitatea limba B anul I şi alţi 70 de studenţi învaţă această limbă individual. Există o curiozitate aparte pentru limbile asiatice, deoarece trăim în condiţiile globalizării - azi suntem aici, dar mâine nu se ştie. În secolul XIX era la modă franceza, secolul XX a fost al limbii engleze, dar în secolul XXI cele mai solicitate sunt limbile coreeană, chineză şi japoneză…

- Cu ce diferenţe de ordin cultural v-aţi confruntat în R. Moldova?
- În primii ani, eram puţin şocată, pentru că venisem dintr-o ţară cu o democraţie puternică, iar aici abia se desfiinţase URSS. Moldovenii sunt un popor harnic, dar din cauza sistemului politic ţara se afla într-o delăsare totală. Cineva mi-a spus, pe atunci, dna Kim, omul are zece degete, dacă unul din ele nu lucrează, rămân celelalte nouă să ducă lucrul la capăt. Deci, chiar dacă eu nu muncesc, ţara se mişcă înainte pentru că muncesc alţii. M-a surprins această filozofie, deoarece în Coreea cea mai importantă calitate a omului este responsabilitatea. Ceea ce fac eu mă reprezintă, este faţa mea, deci nu pot face nimic de mântuială...

- Ce nu-i ajunge Moldovei ca să devină o ţară cum e Coreea de Sud?
- Conducătorii tării ar trebui să se gândească mai mult la popor, iar cetăţenii să-şi iubească mai mult ţara. Şi încă ceva: e nevoie de mai multă demnitate. M-a şocat când am văzut că, dacă se adună zece oameni şi unul începe să vorbească ruseşte, toţi ceilalţi vorbesc în limba rusă. Când merg la piaţă, eu vorbesc în limba româna, iar oamenii se miră: cunoaşteţi limba română? Ia mai vorbiţi, mai vorbiţi! Şi pe urmă comentează: ruşii trăiesc de decenii aici, dar nu vor să ne cunoască limba!

- Dumneavoastră v-a fost greu să învăţaţi româna?
- Eu nu mi-am pus problema dacă e o limbă grea sau uşoară. Când am învăţat româna, m-am gândit că limba este expresia vie a culturii unui popor şi trebuie s-o cunosc şi s-o respect.

- Cunoaşteţi şi limba rusă?
- O, net, ia ne znaiu po-russki! Foarte puţin. Cunosc engleza, câte un pic de japoneză şi chineză. Japoneza, de exemplu, are aceeaşi origine cu limba coreeană şi e uşor s-o înveţi. Dar cel mai bine mă descurc în română şi coreeană.

- Există vreo diferenţă între femeile din Coreea de Sud şi cele din R. Moldova?
- La noi, în Coreea, familia este o mare autoritate. Nicio căsătorie nu se face fără acordul părinţilor, orice problemă se discută şi se rezolvă la masa familiei. De aceea apar adesea divergenţe între noră şi soacră. De obicei, soacrele sunt foarte autoritare, se amestecă în viaţa tinerilor, îşi impun punctul de vedere... În R. Moldova nu există o astfel de dependenţă a familiilor tinere de generaţia mai în vârstă.

- Dar cum vi se par moldovencele?
- Vai, bietele moldovence! Prea multe sarcini au pe capul lor. Muncesc şi acasă, şi la câmp, şi la serviciu, iar vara pregătesc pentru iarnă tot felul de murături, compoturi din fructe, dulceaţă, conservă legume... În Coreea femeile nu au astfel de griji.

- Ce ne puteţi spune despre soţul dumneavoastră?
- Ne-am întâlnit în Coreea, pe când eram studenţi, ambii am învăţat la Politehnică, eu la printer design, el la inginerie. Mie îmi plăcea foarte mult tenisul şi lui la fel, aşa că pe câmpul de tenis am făcut cunoştinţă. Tot ce pot spune despre el e că e foarte cuminte şi are inima mai mare decât a mea, e mult mai răbdător decât mine şi mă iubeşte. Sunt fericită alături de el.

- Se zice că la japonezi, când apare un conflict între soţi, femeia trebuie să ia o carte între dinţi... La coreeni ce tradiţii există?
- La noi există un proverb: după căsătorie, timp de trei ani soţii trebuie să fie orbi, alţi trei ani să fie surzi, iar încă trei ani să fie muţi... Trecând aceşti nouă ani, ei vor învăţa să fie răbdători unul cu altul şi să adune mai multă înţelepciune.

- Faceţi şi în Moldova mâncare coreeană? E o bucătărie mai deosebită decât cea românească...
- La noi la bază este orezul. Fiert numai în apă, avem vase speciale în care îl preparăm. La garnitură adăugăm ceva din carne, peşte. Mâncarea noastră e puţin cam picantă. Speranţa de viaţă a coreenilor este de 100 de ani. Şi un om de 60 de ani nu-şi arată deloc vârsta.

- Poate şi munţii ajută la longevitate...
- Da, 70 procente din teritoriu îl ocupă munţii. Dar şi apa e mai curată, iar mâncărurile sunt din peşte. Când am venit prima dată în Moldova, mi se făcuse un dor nebun de peşte şi m-am dus la piaţă. M-a şocat ceea ce am găsit acolo - peşte sărat, afumat... La noi se mănâncă doar peşte proaspăt...

- Cum vă simţiţi la Stăuceni, în ce relaţie sunteţi cu oamenii de aici?
- Suntem singura familie de coreeni în acest sat. Am deschis aici o şcoală de meserii, înregistrată la Ministerul Învăţământului, unde doritorii pot studia limba engleză, informatica, croitoria, contabilitatea. Avem grijă şi de copiii ai căror părinţi muncesc peste hotare. Ei le trimit bani din străinătate, dar nu ştiu ce fac cu ei copiii lor acasă - merg la şcoală sau stau toată noaptea la Internet. Noi le ajutăm să se pregătească de lecţii, să nu sufere din cauza lipsei părinţilor. Copiii sunt sămânţa neamului şi trebuie să crească într-un sol fertil. Ne împăcăm bine cu oamenii şi avem o mulţime de prieteni printre ei... 

Sursa:
http://www.timpul.md/articol/kim-won-sim--in-coreea-cea-mai-apreciata-calitate-a-unui-om-este-responsabilitatea--37265.html
Kim Won Sim, Moldova, ULIM, coreea de sud, Femeia, stăuceni

Inga Olari: Mă simt foarte bine în ţara dimineţilor liniştite


Inga a plecat în Coreea de Sud să facă masteratul şi doctoratul. 

Inga Olari este o tânără din R. Moldova care a învăţat limba coreeană la Chişinău. A fost discipola doamnei Kim Won Sim, profesoara de la ULIM, pe care aţi cunoscut-o în cadrul unui interviu acordat recent pentru FEMEIA.

Inga a plecat în Coreea de Sud să facă masteratul şi doctoratul, după ce a obţinut o bursă pentru şase ani de studii de la Guvernul acestei ţări. Am fost curioşi să o cunoaştem, să aflăm cum se simte în Coreea de Sud şi ce planuri are pe viitor.

- Dragă Inga, cum te simți departe de casă? 
- Departe de casă, tocmai în țara dimineților liniștite, mă simt foarte bine, pentru că realizez că aici voi reuși să-mi ating scopul de a deveni un specialist bun în domeniul meu de activitate. Am ales domeniul arbitrajului internațional și soluționarea litigiilor comerciale internaționale. În anii când studiam la Facultatea de Drept a ULIM, obișnuiam să interacționez cu experți internaționali, organizând pentru aceștia și pentru studenții de la ULIM lecții publice și mese rotunde, în cadrul cărora discutam despre importanța colaborării la nivel internațional a R. Moldova cu alte state. Acest fapt m-a ambiționat să merg la studii postuniversitare în străinătate. Coreea de Sud se află la 11.000 km depărtare de Moldova, dar anume aici se va împlini visul meu. De aceea stările de dor mă cuprind doar odată cu venirea sărbătorilor religioase ortodoxe, când nu mă aflu în sânul familiei mele, pentru că în zilele obișnuite sunt preocupată de studii și cercetări științifice. 

- Când ai ajuns în Coreea de Sud, ce ştiai despre această ţară?
- Auzisem foarte multe lucruri interesante de la doamna Kim, profesoara mea de limba coreeană. Deşi e departe de Moldova, e cunoscută şi la noi, majoritatea concetățenilor noștri conduc autoturisme de marcă sud-coreeană Hyundai, Ssangyong, Kia, Daewoo, utilizează echipamente electronice și produse IT de marcă Samsung și LG, recunoscute pentru calitate și performanță pe piața de specialitate din întreaga lume. Auzisem şi despre explozia economică produsă în ultimele decenii în Coreea de Sud.

- Studiezi de doi ani Dreptul la masterat, iar în următorii patru ani vei face și studiile de doctorat. Nu te temi că vei prinde rădăcini în Coreea de Sud?!
- Din păcate, timpul trece foarte repede și din cauza aceasta este necesar să pun totul la punct pentru a absolvi cu succes studiile postuniversitare și a realiza câteva stagii importante în domeniul dreptului în cadrul firmelor internaționale de avocați din orașul Seul. Aici este foarte important ca în paralel cu cunoștințele teoretice să acumulezi şi cunoștințe practice. De asemenea, sunt interesată de activitatea de predare și vreau cu tot dinadinsul să devin profesoară de arbitraj internațional. Acest lucru presupune un efort mare la scrierea tezei de doctorat pentru ca aceasta să conțină idei originale, inedite, care să prezinte interes din punct de vedere științific și, totodată, să poată fi implementate în practică.

- Îți faci studiile în limba coreeană. De cât timp o studiezi şi la ce nivel ai ajuns?
- De fapt, îmi fac studiile postuniversitare în limbile engleză și coreeană, iar înainte de a începe cursurile postuniversitare a fost obligatoriu să studiez coreeana la Institutului de Limbă Coreeană în incinta universității la care studiez în prezent. La drept vorbind, a fost necesar să asimilez limba coreeană de la nivelul elementar până la cel avansat, pentru a fi capabilă să urmez studiile postuniversitare în această limbă. Una din condiţiile obligatorii a fost ca să cunosc limba coreeană la nivel avansat, altfel nu aş fi fost acceptată la studii postuniversitare.

- Povesteşte-ne ceva despre sistemul de învăţământ universitar din această ţară. Cum este predat Dreptul, de exemplu?
- Vorbind la general, sistemul de drept al Republicii Coreea este o combinație de elemente ale sistemului juridic din Europa continentală și a legislației anglo-americane, iar predarea științelor juridice la facultățile de Drept se realizează în stil american, adică totul se bazează pe o interacțiune strânsă între teorie și practică, fiind necesar să dai dovadă de gândire analitică și logică. Aici nu este acceptată învățarea pe de rost a materialului de studiu, așa cum uneori practică studenții din universitățile din țara noastră. De asemenea, la facultățile de Drept din Moldova sunt predate doar obiecte clasice de inventar, care prezintă temelia sistemului de drept, pe când în Republica Coreea se pune un mare accent pe obiectele de inventar care prezintă interes astăzi și au perspective în evoluția științei dreptului. Mi-aș dori să vorbesc și despre scrierea juridică, de mare importanţă în procesul studierii științei dreptului, fără de care nu te poți considera jurist. Din câte ştiu, în R. Moldova scrierea juridică este înlocuită cu retorica. 

- Ce experienţe trăite în această ţară te-au impresionat şi, poate, te-au făcut să crezi că ar putea fi preluate şi de R. Moldova?
- Aș putea spune că în Coreea de Sud a face studii la Drept reprezintă un lux atât pentru studenții coreeni, cât şi pentru cei internaționali. În primul rând, pentru că doar cele mai bune universități din Republica Coreea au facultăți de Drept. În comparaţie cu R. Moldova, numărul persoanelor care doresc să studieze la facultatea respectivă este strict limitat. În al doilea rând, admiterea la ciclul de studii universitare și postuniversitare se desfășoară în baza examenelor, iar cei care reușesc să fie selectați sunt considerați a fi norocoși. Același lucru mi-aș dori să se întâmple și cu instituțiile de învățământ din R. Moldova. Ar fi bine ca acestea să introducă examenele de admitere și să devină mai selecte, în vederea pregătirii mai bune a specialiștilor în domeniul dreptului. 

- Din interviul cu dna Kim, fosta ta profesoară de la ULIM, am înţeles că coreenii sunt mari patrioţi. Noi cât de patrioţi suntem, în comparaţie cu ei? 
- Coreea de Sud este o putere economică la nivel mondial și face parte din grupul țărilor dezvoltate, fapt care a fost posibil atât datorită SUA, care au sprijinit-o economic, cât şi faptului că sud-coreenii sunt un popor ambițios, muncitor și iubitor de patrie. Anume aceste „ingrediente” i-au ajutat mult să depășească momentele grele de la începutul consolidării Republicii Coreea ca stat pe harta politică internațională. Iar când a fost cel mai greu, coreenii au rămas acasă la ei, pentru a „scoate țara din ruine”. Da, am putea lua lecţii de patriotism de la acest popor, care prin muncă asiduă a devenit un model demn de urmat. 

- Ce îi deosebeşte pe tinerii din R. Moldova de tinerii din Coreea de Sud?
- Nu cred că există vreo diferență prea mare între tinerii din R. Moldova și tinerii din Coreea de Sud, doar că ultimii sunt mai optimiști și mai motivați să studieze din greu pentru a ajunge specialiști de înaltă clasă la ei acasă, pentru că doar acolo vor fi apreciați la justa valoare. O altă deosebire este că relația dintre tinerii de acolo și oamenii vârstnici este bazată pe un respect profund și bună înțelegere, indiferent de apartenență socială, stare materială și împrejurări. Fapt care sper să devină realitate și în R. Moldova. 

- Din moment ce cunoşti limba, ai putea să ne spui ce teme se află, la moment, în dezbatere publică în ziarele coreene, la TV? 
- La ora actuală, cea mai importantă știre este că au loc marile pregătiri pentru alegerea președintelui țării, iar la funcția de președinte râvnește o femeie distinsă, doamna Park Geun-Hye, membră a celui mai influent partid politic din Coreea de Sud. 

- Ai prieteni? Cum ţi se par coreenii, ca oameni?
- Dintotdeauna am fost o persoană deschisă spre comunicare și mi-am dorit să cunosc oamenii, fapt care m-a ajutat să-mi fac mulți prieteni atât printre moldoveni, cât și printre reprezentanții diferitelor naționalități. În prezent am mulți prieteni, mai ales printre coreeni, și pot spune că sunt oameni foarte sensibili, timizi și modești, fiind nevoie să-i tratezi cu mult tact și respect. 

- Cum se vede R. Moldova din acea parte a lumii? Se transmit ştiri despre noi, ştie cineva în ce colţ de hartă ne aflăm?
- De fiecare dată, spunând că sunt din Republica Moldova, sunt confundată cu o persoană din... Maldive, din cauza asemănării numelui țărilor. De regulă, puțini sunt cei care cunosc despre existența țărișoarei noastre pe mapamond.

- După absolvirea doctoratului, vei obţine titlul de doctor în ştiinţe juridice, iar diploma ta va fi cotată la nivel internaţional. Vei activa în domeniul arbitrajului comercial internaţional. Unde, mai bine zis, în ce ţară îți vezi viitorul? 
- Consider că secolul XXI aparține Asiei, iar eu îmi văd viitorul doar acolo... 

- Deci, să înţelegem că nu te mai întorci acasă după studii?
- Scopul meu este să devin profesoară și negociator în domeniul arbitrajului internațional și soluționării litigiilor comerciale internaționale în Coreea de Sud, sau poate într-o altă țară asiatică, precum este Japonia sau Singapore, însă mai puțin îmi doresc să revin în Moldova...

Sursa: 
http://point.md/ru/novosti/obschestvo/inga-olari-ma-simt-foarte-bine-in-ara-dimineilor-linitite

Cele sase adolescente din Bacau care au cucerit Coreea





Cele sase eleve care s-au calificat in finala concursului de Korean Pop (K-Pop) din Coreea de Sud au câstigat premiul de popularitate

K-pop World Festival a avut loc in orasul Changwon din Coreea de Sud pe data de 20 octombrie. Cele sase fete din Bacau au câstigat doua selectii pentru a participa in finala acestui concurs: o selectie nationala, organizata de Ambasada coreeana si una internationala, pe Internet. In finala concursului au fost 15 trupe din toata lumea, inclusiv trupa bacauana.

“Programul concurentilor a inceput de la ora 9 dimineata insa festivalul propriu zis a inceput la ora sapte seara. In deschiderea concursului a cântat o trupa k-pop numita Miss A, dupa care s-a dat startul la competitie. Noi am fost a 13-a trupa din 15″ – a povestit, pentru Desteptarea, Ana Maria Stamate, una din cele sase membre ale trupei.

Fetele din Bacau au intâmpinat, insa, o problema: cu câteva zile inainte de concurs li s-a cerut sa schimbe coregrafia de inceput.

“Odata ce am ajuns pe scena, nu ne-am mai simtit ca la un concurs de dans ci, mai mult, ca la un spectacol. Am dorit ca mesajul nostru sa ajunga la public si sa ii facem pe acestia sa danseze odata cu noi si sa se simta bine”- spune Ana Maria.

“Desi nu ne-am clasat in TOP 3, am luat Special Award care inseamna Premiul de popularitate la nivel global’ – a incheiat adolescenta.

Chiar daca nu am luat premiul cel mare sau daca nu ne-am clasat in TOP 3, noi ne-am simtit foarte bine si am câstigat ceva mult mai important decât premiul: publicul. A fost o experienta frumoasa pentru noi din care am avut ce invata si din care ne-am ales cu noi prieteni.

Ana Maria Stamate, 19 ani

Cele sase tinere sunt

- Ana-Maria Stamate,19 ani, absolventă a Colegiului Economic “Ion Ghica”;

- Ioana Gabriela Astefanoaiei,16 ani, elevă la Colegiul “Henri Coanda”;

- Diana Elena Enache, 18 ani, elevă la Colegiul “Mihai Eminescu”, Iustina Dogariu, 19 ani, elevă la Colegiul “Ion Ghica”;

- Ioana Teodora Păduraru,19 ani, studentă la Universitatea “Vasile Alecsandri” si

- Vasilica Gabor, 15 ani, elevă la Colegiul National “Gheorghe Vrânceanu”.

Sursa:
http://www.desteptarea.ro/cele-sase-adolescente-din-bacau-care-au-cucerit-coreea/
Publicat in sectiunea Actualitate
http://www.desteptarea.ro/cele-sase-adolescente-din-bacau-care-au-cucerit-coreea/#sthash.5n9s3tnk.dpuf

Sase adolescente din Bacau, in finala unui concurs international de KPOP

Sase adolescente din Bacau s-au calificat in finala unui concurs de Korean Pop (K-Pop), care se va desfasura, luna viitoare, in Coreea de Sud.

Cele sase tinere au format o trupa de dans cu care au participat la preselectiile organizate la Bucuresti, in cadrul unei intâlniri organizate de fanii muzicii pop coreene.

Dansul lor a fost filmat si a participat la a doua etapa, in cadrul careia a contat votul publicului, pe Internet.

Tinerele din Bacau au concurat cu echipe din alte tari si au reusit sa fie intre putinele trupe selectate sa mearga in Coreea.

“Suntem foarte fericite că ne-am calificat; au fost momente în care ne îndoiam că vom putea merge mai departe, dar am continuat să credem în noi si asta o dovedesc antrenamentele începute de acum două săptămâni de când a început si votarea” – spune Ioana Gabriela Astefanoaiei,16 ani, una din cele sase adolescente.

“Să mergem în Coreea este cel mai mare vis al nostru, mereu ne făceam scenarii cum ar fi dacă am ajunge acolo, si iată că am reusit. Mai frumos este faptul că vom merge împreună ca dansatoare si că vom reprezenta România. Pentru asta le multumim în primul rând fanilor K-Pop care ne-au sustinut si ne-au votat, si familiilor noastre, fără de care nu am fi ajuns in finala.

Vrem să multumim în mod special Asociatiei Culturale Româno-Coreene Han Kibun, pentru că ei ne-au sprijinit cel mai mult. Suntem mândre, fericite si foarte recunosctoare si, de ce nu, putin socate”.

Etapa finala a concursului se va tine pe 20 octombrie, în Changwon capitala Provinciei Gyeongsang din Coreea de Sud.

Cele sase tinere sunt Ana-Maria Stamate,19 ani, absolventă a Colegiului Economic “Ion Ghica”, Ioana Gabriela Astefanoaiei,16 ani, elevă la Colegiul “Henri Coanda”, Diana Elena Enache, 18 ani, elevă la Colegiul “Mihai Eminescu”, Iustina Dogariu, 19 ani, elevă la Colegiul “Ion Ghica”, Ioana Teodora Păduraru,19 ani, studentă la Universitatea “Vasile Alecsandri” si Vasilica Gabor, 15 ani, elevă la Colegiul National “Gheorghe Vrânceanu”.

Sursa:
Razvan Bibire
http://www.desteptarea.ro/sase-adolescente-din-bacau-in-finala-unui-concurs-international-de-kpop/
http://www.desteptarea.ro/sase-adolescente-din-bacau-in-finala-unui-concurs-international-de-kpop/#sthash.u2eA09r7.dpuf

O moldoveanca in Coreea de Sud

Inga Olari - o moldoveancă în Coreea de Sud

Când a venit prima dată în Coreea de Sud, credea că a ajuns pe o altă planetă. Acum, este mai puțin sceptică și admite că și-ar dori să întemeieze acolo o familie. De câțiva ani, Inga Olari este stabilită în Seul. Ea studiază dreptul și este cercetător științific.

Ai ales tu Coreea sau te-a ales ea pe tine, cum s-a întâmplat să ajungi acolo?

N-aș putea să spun dacă eu sau Coreea m-a ales pe mine, dar un lucru este cert: Nimic nu este întâmplător în viață și dacă tot am ajuns să trăiesc pe meleagurile orientului îndepărtat, tocmai în „țara dimineților liniștite", atunci așa a trebuit să fie. Am venit aici dintr-o simplă curiozitate pentru călătorii, pentru exotic și necunoscut, fapt care n-avea legătură cu ceea ce îmi propuneam să realizez pentru viitor. Eram în ultimul an de studii la Facultatea de Drept de la ULIM, atunci plecasem cu schimb de experiență pe jumătate de an în Republica Coreea, unde urma să studiez într-o universitate mică, dar prietenoasă, cu un campus compact, amplasat la poalele munților.

În procesul de studii am făcut cunoștință cu sistemul educațional modern din Republica Coreea, cu cultura coreeană, mi-am făcut mulți prieteni coreeni și internaționali ajunși, la fel ca și mine, pe tărâmurile coreene din diverse colțuri ale lumii. Această experiență de viață trăită într-o țară atât de îndepărtată m-a ajutat să-mi lărgesc orizonturile personale și să iau o decizie importantă pentru viitor.

Acum locuiesc în Seul și îmi fac studiile de masterat și doctorat integrat la Universitatea Chung-Ang, care în traducere din limba coreeană înseamnă „Universitatea Centrală din Republica Coreea". Sunt la Facultatea de Drept, specializarea Drept Economic Internațional, iar în paralel lucrez într-un proiect governamental în calitate de cercetător științific.

Care a fost cel mai puternic șoc cultural pe care l-ai avut de când ești în Coreea?

Când am ajuns în Coreea, aveam impresia că sunt pe o altă planetă, pentru că totul, până și aerul umed cu aromă de mirodenii, mă făcea să simt diferența, ne mai vorbind despre cultura, tradițiile și atmosfera specifică a acestei țări. Nu pot vorbi tocmai despre un șoc, a fost mai degrabă un proces de adaptare de lungă durată prin care a trebuit să trec pentru a fi în armonie cu mine și cu tot ce mă înconjura la etapa aceea.

Bănuiesc că ai colegi din mai multă țări europene, ei cum s-au integrat, e cineva care a cedat stilului de viață de acolo?

Actualmente Republica Coreea este o țară internațională în care locuiesc mulți străini - fie lucrează, fie, ca și mine, își fac studiile universitare sau post-universitare. În ceea ce privește procesul de integrare în societatea coreeană, aș putea spune că este necesar să fii cu sufletul deschis și mereu cu zâmbetul pe buze față de oamenii de aici. De asemena, să te înarmezi cu multă răbdare și tărie de caracter pentru a purcede la realizarea visului, fiind că fiecare trebuie să i-a totul de la capăt.

Cât de mare e discrepanța dintre sistemele educaționale: cel din Coreea și cel din Moldova?

În comparație cu sistemul educațional moldovenesc, cel sud - coreean este foarte americanizat și bine adaptat la noile cerințe de studii, fiind recunoscut la nivel internațional. Este bine știut că în Coreea de Sud, ca și în alte țări din orientul îndepărtat, tinerii studioși petrec ore în șir la școală, iar după lecții obișnuiesc să facă meditații la disciplinele la care este necesar de a obține o pregătire bună, pentru ca ulterior să se ia note mari la bacalaureat și, respectiv, pentru a trece cu succes examenele de admitere la universitate. Coreea de Sud este o țară cu o economie puternic dezvoltată, iar statul și marile corporații sud-coreene pot să facă investiții foarte mari în domeniul învățământului superior, pentru a crea condiții bune de studii și a stimula competitivitatea în rândul studenţilor pentru a le spori performanţele şi a le stimula interesul față de învățătură. Pe când în Republica Moldova sistemul educațional are nevoie de multe reforme și investiții pentru a fi adus la nivelul corespunzător.


Ce legi valabile în Coreea ar prinde foarte bine Moldovei?

Ca orice stat de pe harta politică internațională Coreea de Sud are un cadru legal ajustat la necesitățile și specificul cultural al țării, de aceea mi-ar fi dificil să ofer un exemplu de lege coreeană care s-a potrivi Republicii Moldova.

Combini studiile cu munca, cum e posibil acest lucru acolo?

Este posibil datorită faptului că activez în calitate de cercetător științific într-un proiect guvernamental care are legătură directă cu tot ceea ce studiez și care este condus de un profesor de la universitatea la care îmi fac studiile post-universitare. De aceea nu pierd nici timp, nici efort prea mare pentru a-mi îndeplini sarcinile de lucru.

Cât de des reușești să vii acasă?

Reușesc să vin acasă ori de cîte ori am timp liber pentru a face naveta Coreea-Moldova, altfel nu reușesc pentru că sunt foarte ocupată cu lecții, teme pe acasă, articole științifice și teza de doctor.

Ce îți lipsește cel mai mult din ceea ce este / aveai acasă?

Bineînțeles că-mi lipsește căldura părintească de care am nevoie în momentele mai grele. Și nu în ultimul rând, îmi este dor de bucatele tradiționale moldovenești care nu pot fi găsite în orașul Seul. Cu toate acestea mă simt fericită să trăiesc aici pentru că realizez ceva foarte important pentru cariera mea, iar aceasta compensează absolut totul.

Ce reviste pentru femei se citesc în Coreea?

La drept vorbind, nu sunt o mare cititoare de reviste pentru femei, de aceea nu aș putea să dau o listă clară a celor mai populare reviste de acest gen de aici, dar cred că printre ele se numără Cosmopolitan, Vogue, Elle, InStyle, Esquire etc.

La un concert PSY ai asistat?

Nu sunt o fană al acestui cântăreț coreean, de aceea n-am avut niciodată ocazia să asist la vre-un concert de-al sau.

Ți-ar plăcea să trăiești acolo, să întemeiezi o familie, să ai copii în Coreea?

Cred că fiecare persoană trebuie să se realizeze atât pe plan profesional, cât și pe plan personal, iar eu nu sunt o excepție. În pofida diferențelor culturale, mi-aș dori să întemeiez o familie și să am copii în Coreea de Sud, care este o țară potrivită pentru creșterea și educarea acestora.

15.07.2013
Nadia Darie

Sursa:
http://pentruea.md/article/inga-olari---moldoveanca-in-coreea-de-sud--2779.html