Când am întâlnit-o prima oară pe Marilyn pentru a vorbi despre filmări, eu și colegii mei am mers la ea acasă pe Doheny Drive. Era foarte prietenoasă, avea un zâmbet dezarmant și nu părea un mare superstar, ci mai degrabă fata de alături. Am vrut să fac niște fotografii „fierbinți”, dar modestia și timiditatea mea canadiană nu mi-au permis să le exprim. ÎNîn cele din urmă, Marilyn a fost cea care și-a asumat responsabilitatea. „Știu de ce avem nevoie, am nevoie de timp singură cu băiatul ăsta.” Când toată lumea a plecat, ea a spus: „Avem nevoie de un pat și avem nevoie de cearșafuri albe de mătase - trebuie să fie de mătase. Și Frank Sinatra. Și o sticlă de Dom Perignon. Ea a anticipat complet ceea ce voiam să fac pe platoul de filmare și am simțit o ușurare uriașă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu