Deși Jane Austen a
finalizat doar șase romane și a văzut doar patru dintre ele publicate în timpul
vieții, este de netăgăduit că impactul cultural al Simțului și sensibilității, Mândriei și prejudecăților, Emma, Mansfield Park, Northanger Abbey și Persuasiunii depășește cu mult numărul
lor. Și, deși mâna ușoară și comică cu care a scris sugerează o viață de
singurătate elegantă, durerea și incertitudinea care i-au afectat o mare parte
din viața ei de adult nu dispar complet în spatele poveștilor ei de întâlniri, baluri
și bonete.
În 1801, tatăl lui Jane Austen, George, un duhovnic pensionat, și-a mutat soția și cele două fiice necăsătorite în orașul stațiune la modă, Bath. Toți cei șase fii ai lor, cu excepția unuia, părăsiseră deja casa familiei pentru a urma o carieră în Biserică, în marina și în miliție. Jane își urma o carieră proprie în scris și finalizase deja trei romane — Elinor și Marianne, Primele impresii și Susan — care mai târziu aveau să fie intitulate Simț și sensibilitate, Mândrie și prejudecată și Northanger Abbey. Fratele lui Jane, Henry, era ocupat să încerce să o vândă pe Susan în numele ei, dar în timp ce Jane aștepta cu nerăbdare vești despre cartea ei, părinții ei nutreau alte speranțe pentru viitorul ei.
Părinții Austen, George și Cassandra, s-au îndrăgostit și s-au căsătorit la Bath cu patruzeci de ani mai devreme și, probabil, aici sperau să găsească soți pentru fiicele lor, Cassandra și Jane, de douăzeci și șapte, respectiv douăzeci și șase de ani. . Potrivit legendei, Jane a fost atât de tulburată când i s-a spus despre căsătorie, încât a leșinat pe loc. Bath fusese cândva un oraș căutat, dar odată cu apariția orașelor stațiuni de pe litoral precum Brighton, reputația sa era în declin. Cu toate acestea, în ciuda atractivității sale vechi și a rezidenților îmbătrâniți, a oferit încă o mulțime de distrageri și o schimbare completă a ritmului față de educația lor în țară în Steventon. Au fost baluri, piese noi de văzut la Teatrul Regal, rochii noi la comandă și un flux aparent nesfârșit de întâlniri sociale.
Deși făceau parte din clasa de mijloc, soții Austen nu erau bogați și de mai multe ori s-au trezit în căutarea unei locuințe mai ieftine. Ușor de imaginat atunci biroul lui Austen împachetat și nefolosit penru perioade lungi. Cu siguranță, lipsa de romane finalizate în această perioadă sugerează că cei cinci ani pe care i-a trăit în Bath au fost atât de mizerabili, încât nici măcar strălucitoarea și plină de viață Jane Austen nu a putut scăpa de ei. Dar, deși timpul ei a fost adesea unul nefericit, romanele care-și au acțiunea în Bath lui Austen sunt un catalizator pentru auto-reflecție, pentru preluarea controlului asupra vieții cuiva și pentru oportunități. Poate părea greu de imaginat pe Austen, femeia căreia i-a venit atât de firesc scrisul, neglijându-și stiloul, dar toate acele distrageri, îngrijorarea și incertitudinea anilor petrecuți în Bath, fac parte din ceea ce a făcut ca lucrările ei de mai târziu să aibă atât de mult succes. Înfipt în paginile de Mândrie și prejudecăți, Simț și sensibilitate, Persuasiune și restul, sunt niște relatări ale acestei perioade în care nu putea scrie.
Adaptare dupa
https://lithub.com/on-the-years-when-jane-austen-couldnt-write/
Comentarii